CAVALERII

„Când se împlini miezul nopţii, Mihai-vodâ păşi către una din ferestrele mari. Zăpada îngheţată sub cerul aspru scânteia ca argintul bătut proaspăt. Cerul era înalt şi limpede.
- Suntem în anul 1600, grăi vodă către Cae Indru. începem an nou şi un veac nou. Să bem, nepoate, pentru veacul care s-a sfârşit cu bine şi pentru cel care începe ! Să bem pentru unirea cu Moldova!
Goliră paharele cu sete şi cu speranţă într-un început de veac bun.
- Doamne, zise tânărul gânditor, va rămâne oare după noi această unire ? Prea sunt multe neamurile care cată a ne îngenunchea cu forţa.
- Nu ştiu, răspunse principele la fel de îngândurat. Dar noi am aruncat sămânţa unirii în inimile românilor de pretutindeni. Ce va fi azi, ce va fi mâine, are mai puţină însemnătate. Un neam nu trăieşte doar o viată de om."

O carte ce surprinde extraordinar de frumos, simplu, curat si expresiv momentul unirii Ardealului batran cu cei de peste munti... Surprinde insasi VISUL unui om de a aduna pe toti cei de-un neam sum o singura stapanire, lucru nemaiintalnit vreodata in istoria lumii. Din pacate azi ne batem joc de acel vis... Poate ne vom trezi si noi sa reinviem ce a fost bun in neamul romanesc. Felicitari editurii Lucman pt. republicarea acestei serii a romancierului Ioan Dan.